Comutatoarele pot transmite date între mai multe perechi de porturi în același timp. Fiecare port poate fi considerat ca un segment independent de rețea fizică (notă: segmentul de rețea non IP), iar dispozitivele de rețea conectate la acesta se bucură de toate lățimile de bandă în mod independent, fără a concura cu alte dispozitive pentru utilizare. Când Nod A trimite date către nodul D, nodul B poate trimite simultan date către nodul C și ambele transmisii se bucură de lățimea de bandă completă a rețelei și au propriile conexiuni virtuale. Dacă aici este utilizat un comutator Ethernet de 10Mbps, debitul total al comutatorului este egal cu 2 × 10Mbps =20 Mbps, iar atunci când se utilizează un hub partajat cu 10Mbps, debitul total al unui butuc nu va depăși 10Mbps. Pe scurt, un comutator este un dispozitiv de rețea bazat pe recunoașterea adreselor MAC care poate încapsula și transmite cadre de date. Comutatoarele pot „învăța” adresele MAC și le pot stoca într -un tabel de adrese interne, stabilind o cale de comutare temporară între expeditor și receptorul cadrelor de date, permițând ca cadrele de date să călătorească direct de la adresa sursă la adresa de destinație.
